"CUCOARA@ISTORIE LOCALA"
Motto: In fund pe cer albastru
In zarea'n departata.
La rasarit sub soare
un negru punct s-arata.
E cocostarcul tainic in lume calator.
Al primaverii dulce, iubit prevestitor.(V. Alecsandri)
LEGENDA SATULUI CUCOARA.
Se spune din moși strămoși că a fost odată un boier, și nu oarecare,ci unul foarte bogat, care avea multe pămînturi. Într-una din zile cînd baba Dochia își scuturase cojoacele și își perduse din puterele ei, dar cînd lua primăvara și întra în drepturi, pămînturile își slobozeau aburi primăverii, stoluri mari de cucoare au poposit pe pămînturile boerești, și stăteau: își construeau prin preajma cuiburi și creșteau puii... Cînd toamna bătea la ușă, stolurile, care erau mari, doar deveneau și mai mari, părăseau pămînturile și plecau. Dar se întoarceau an de an, primăvară de primăvară. Atunci boierul, fiind bătrîn și neputencios, cu limba de moarte, le-a spus feciorilor că aceste pămînturi le vor rămîne lor, dar cu o dorință: de-a numi aceste pămînturile, pămînturile cucoarei. Copiii și-au ținut cuvîntul și au îndeplinit dorința tatălui. Ei și-au construit case și-au întemeiat familii, și acest colțișor de rai mic, dar frumos, a fost numit Cucoara!
Cocostarcul,vestitorul primaverii,in fiecare an strabate mii de kilometrii,pentru agunge la vechiul sau cuib:pe cosurile caselor, pe stalpii de telegraf...LA CUCOARA!!!
blogger.com/blogger.g?blogID=3836690188044757402#editor/target=post;postID=5893825404358558845
Motto: In fund pe cer albastru
In zarea'n departata.
La rasarit sub soare
un negru punct s-arata.
E cocostarcul tainic in lume calator.
Al primaverii dulce, iubit prevestitor.(V. Alecsandri)
LEGENDA SATULUI CUCOARA.
Se spune din moși strămoși că a fost odată un boier, și nu oarecare,ci unul foarte bogat, care avea multe pămînturi. Într-una din zile cînd baba Dochia își scuturase cojoacele și își perduse din puterele ei, dar cînd lua primăvara și întra în drepturi, pămînturile își slobozeau aburi primăverii, stoluri mari de cucoare au poposit pe pămînturile boerești, și stăteau: își construeau prin preajma cuiburi și creșteau puii... Cînd toamna bătea la ușă, stolurile, care erau mari, doar deveneau și mai mari, părăseau pămînturile și plecau. Dar se întoarceau an de an, primăvară de primăvară. Atunci boierul, fiind bătrîn și neputencios, cu limba de moarte, le-a spus feciorilor că aceste pămînturi le vor rămîne lor, dar cu o dorință: de-a numi aceste pămînturile, pămînturile cucoarei. Copiii și-au ținut cuvîntul și au îndeplinit dorința tatălui. Ei și-au construit case și-au întemeiat familii, și acest colțișor de rai mic, dar frumos, a fost numit Cucoara!
Cocostarcul,vestitorul primaverii,in fiecare an strabate mii de kilometrii,pentru agunge la vechiul sau cuib:pe cosurile caselor, pe stalpii de telegraf...LA CUCOARA!!!
blogger.com/blogger.g?blogID=3836690188044757402#editor/target=post;postID=5893825404358558845
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu