vineri, 25 noiembrie 2016
LEGENDA SATULUI CUCOARA.
"CUCOARA@ISTORIE LOCALA"
Motto: In fund pe cer albastru
In zarea'n departata.
La rasarit sub soare
un negru punct s-arata.
E cocostarcul tainic in lume calator.
Al primaverii dulce, iubit prevestitor.(V. Alecsandri)
LEGENDA SATULUI CUCOARA.
Se spune din moși strămoși că a fost odată un boier, și nu oarecare,ci unul foarte bogat, care avea multe pămînturi. Într-una din zile cînd baba Dochia își scuturase cojoacele și își perduse din puterele ei, dar cînd lua primăvara și întra în drepturi, pămînturile își slobozeau aburi primăverii, stoluri mari de cucoare au poposit pe pămînturile boerești, și stăteau: își construeau prin preajma cuiburi și creșteau puii... Cînd toamna bătea la ușă, stolurile, care erau mari, doar deveneau și mai mari, părăseau pămînturile și plecau. Dar se întoarceau an de an, primăvară de primăvară. Atunci boierul, fiind bătrîn și neputencios, cu limba de moarte, le-a spus feciorilor că aceste pămînturi le vor rămîne lor, dar cu o dorință: de-a numi aceste pămînturile, pămînturile cucoarei. Copiii și-au ținut cuvîntul și au îndeplinit dorința tatălui. Ei și-au construit case și-au întemeiat familii, și acest colțișor de rai mic, dar frumos, a fost numit Cucoara!
Cocostarcul,vestitorul primaverii,in fiecare an strabate mii de kilometrii,pentru agunge la vechiul sau cuib:pe cosurile caselor, pe stalpii de telegraf...LA CUCOARA!!!
blogger.com/blogger.g?blogID=3836690188044757402#editor/target=post;postID=5893825404358558845
Motto: In fund pe cer albastru
In zarea'n departata.
La rasarit sub soare
un negru punct s-arata.
E cocostarcul tainic in lume calator.
Al primaverii dulce, iubit prevestitor.(V. Alecsandri)
LEGENDA SATULUI CUCOARA.
Se spune din moși strămoși că a fost odată un boier, și nu oarecare,ci unul foarte bogat, care avea multe pămînturi. Într-una din zile cînd baba Dochia își scuturase cojoacele și își perduse din puterele ei, dar cînd lua primăvara și întra în drepturi, pămînturile își slobozeau aburi primăverii, stoluri mari de cucoare au poposit pe pămînturile boerești, și stăteau: își construeau prin preajma cuiburi și creșteau puii... Cînd toamna bătea la ușă, stolurile, care erau mari, doar deveneau și mai mari, părăseau pămînturile și plecau. Dar se întoarceau an de an, primăvară de primăvară. Atunci boierul, fiind bătrîn și neputencios, cu limba de moarte, le-a spus feciorilor că aceste pămînturi le vor rămîne lor, dar cu o dorință: de-a numi aceste pămînturile, pămînturile cucoarei. Copiii și-au ținut cuvîntul și au îndeplinit dorința tatălui. Ei și-au construit case și-au întemeiat familii, și acest colțișor de rai mic, dar frumos, a fost numit Cucoara!
Cocostarcul,vestitorul primaverii,in fiecare an strabate mii de kilometrii,pentru agunge la vechiul sau cuib:pe cosurile caselor, pe stalpii de telegraf...LA CUCOARA!!!
blogger.com/blogger.g?blogID=3836690188044757402#editor/target=post;postID=5893825404358558845
joi, 24 noiembrie 2016
Satul meu
Satul meu este cel mai frumos loc din lume care mereu imi va bucura inima. Este locul pe care eu il numesc ,, casa,, si in care am trait multe sentimente de bucurie, tristete, fericire, implinire. In fiecare dimineata soarele imi patrundea prin fereastră la prima ora si imi dadea un sentiment foarte frumos cu care imi incepeam ziua in forta. Aici am trait in fiecare moment in care natura oferea frumusetile ei pana la cel mai adanc colt al sufletului: cand frunzele cadeau si ma intrista acest moment , ma gandeam cum ar fi daca ar avea viata cat de nefericita ar fi sa moara dupa ce a trait o frumoasa primavara si vara in care si-a trait viata la fel ca noi, cum ningea iarna si fiecare fulg de nea parca era un praf magic care imi colora viata, cum ploua si parca cerul plangea datorita intristarilor pe care le purta.Satul meu va ramane mereu locul in care am trait clipe minunate alaturi de cei dragi.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)